Acum multă vreme, pe când cea mai decentă compactă era zece milioane, citeam pe un forum foto despre randamentul fotografiilor reuşite comparativ cu volumul total de fotografii efectuate într-o sesiune.Dacă îmi aduc bine aminte, cel mai frecvent ratio era de 1 – 5 cadre la 50 trase. Mult, puţin? Ieri am recomandat unui membru Fotolitera să fie mai selectiv şi mi-a răspuns că a fost, a ales 16 imagini din 1600, ceea ce înseamnă 1 din 100, o selectivitate mult mai ridicată decât cea discutată anterior. Dar ce înseamna de fapt selectivitatea? Să tragem mii de fotografii din care să alegem câteva sau să trage două şi bune?
Părinţii noştri nu prea aveau de ales. Filmul era scump şi costisitor ca timp de procesare. Vrei-nu vrei, tragi 36 şi speri să alegi câteva bune. Astăzi chiar am auzit de indivizi care folosesc aparatul în burst-mode şi în loc să apese pe buton, îl ţin apăsat câteva secunde în care trag 10 – 12 cadre aproape identice, urmând ca pe calculator să îl aleagă pe cel potrivit. Photography, doin’ it wrong!! Nu m-ar mira să începem să filmăm şi să alegem cadre din film precum fotografii..
Ca opinie personală, optez pentru un ratio mare, adică 2 cadre şi bune. Asta denotă că ai capacitatea de a previziona un cadru şi de a îl aprecia, înainte de a îl developa sau de a îl viziona în ACDSee, IrfanView, Windows Image Viewer etc. (cred că aşa se numeşte). Desigur, este un skill greu de format, mai ales pentru cei obişnuiţi să tragă mult, graţie avantajelor digitalului. Acceptă provocarea aceasta – porneşte într-o expediţie foto cu cardul din kit al aparatului pe care să nu aibă loc mai mult de 30 de imagini şi nu trişa folosind tasta de ştergere! Spune-ne cum a fost rezultatul.
Iul 15
A fost postat miercuri, iulie 15th, 2009 la 9:08 in categoria Stil în Fotografie. Poti urmari raspunsurile prin feed-ul RSS 2.0. Poti raspunde sau linka aici, iar noi punem un trackback dragut către site-ul tău.
Raspunde