La fel ca şi data trecută, s-a întâmplat să primim de la cititori tot o imagine alb-negru, cu o tematică apropiată – portret în context.

Nu ştiu dacă Raluca a fost sau nu influenţată la trimiterea imaginii, dar seamană foarte mult cu cea din săptămâna trecută, aşa că mi se poate întâmpla să o discut prin comparaţie. Întâi voi recunoaşte că întotdeauna mi s-a părut că portretele cu chipul ascuns sau parţial ascuns au ceva aparte.  Poate si fiindcă am observat foarte mult acest aspect la portretele tematica semnate Alex Gâlmeanu din colecţia sa de portrete ale vedetelor. La tine observ ceva cu totul subtil – personajul principal are privirea ascunsă de o pălărie albă – de departe elementul cel mai strălucitor şi mai pregnant în imagine. Precum în unele competiţii se acordă titlul de “jucătorul meciului”, aşa aş denumi în imaginea tat acest aspect mărunt, dar de efect, surprins în postura bărbatului.

DSC_0620

Un alt plus îl constituie starea dinamică a imaginii – paralela între personaj şi bucata de coloană din dreapta. Ambii dau impresia că prezintă caracter dinamic (bolovanul, ca şi omul, nu a stat acolo dintotdeauna), dar de fapt sunt de neclintit în scena surprinsă.

Conversia alb-negru este puţin neobişnuită. Nu ştiu cum arăta originalul şi cum arată pe alte monitoare, dar am senzaţia că duce o lipsă de high-tones şi prea multe tonuri neutre. Acolo unde lumina cade, indiferent de culoarea mediului, de obicei rezultă şi mici reflexii albe. Acolo unde soarele a lovit pantalonii, trebuia să îi albească aproape de-a binelea, nu să scoată un gri. Ştiu că unii cârcotaşi ar fi obiectat că e imaginea arsă, dar arsura “e bună” cum spunea o reclamă despre murdărie ;) când discutăm de lumina solară. Nu pot fi evitate astfel de zone şi sunt perfect naturale dacă ne gândim că şi retina le interpretează similar. Fără să părăsim subiectul, aş fi umblat la “Levels” ca să trag puţin de histogramă spre dreapta.

Revenind la al doilea plus, tot eu o să anexez şi o critică la aprecierea mea – ideea aceasta de paralelism face un apel mai mare la raţiune. Pariez că mulţi privitori nici nu remarcă ideea aceasta. În general nu e în regulă ca subiectul să aibă cea paralel în imagine care să rivalizeze precum atenţie fiindcă supunem mintea şi ochii la o pendulare continuă între cei doi competitori pentru atenţia în imagine. Pe de altă parte, nici nu ţi-aş fi recomandat să insişti pe acest subiect; ar fi devenit un clişeu, cum deseori este tratată antiteza în fotografie (stînga rău, dreapta bine, aceeaşi scenă, un fel de before and after din reclamele la detergenţi). Poziţionarea elementelor din imagine este atât de subtilă pe cât e nevoie.

Pros: subiect, subtilitate artistică, fineţe

Cons: distribuţia tonurilor (a histogramei)

Poate fi şi rândul tău! Trimite o imagine sau link către o imagine de a ta pe blog@fotolitera.ro cu subiectul “Randul meu” şi într-o joi o poţi găsi aici comentată pe larg!