Florile sunt prin definiţie simbolul frumuseţii, esteticului. Ele sunt frumoase şi punct. N-ai auzit pe nimeni spunând “ce floare urâtă”, considerând că discutăm de o floare ne..jumulită. Cum am mai discutat şi într-un alt articol, asta e aproape la fel de dificil ca şi fotografierea unei opere de artă, de exemplu unei sculpturi. Din moment ce fotografiem un frumos explicit, sugestia este nulă. La care glume râdem mai tare? La alea cu poante directe sau la cele cu subînţeles? Ei, aici este problema, imaginea noastră se transformă într-una de atlas, doar dacă nu coborâm la nivel

de micro-univers, surprinzând trăsături mici ale plantei, aşa cum surprinzi grimasa unui chip.

Laura, cred că nu greşesc dacă spun că experimentezi de curând fotografia şi nu într-un mod serios, deocamdată. Sunt câteva probleme cu imaginea ta. Niciodată să nu foloseşti flash direct din cameră în macro (deşi nici în rest nu e grozav). Uită-te la “cerculeţul” alb din jurul pistilului, aceea este imaginea flashului reflectat de floare. Petalele în dreapta sunt de un roşu aprins, s-a pierdut informaţia legată de relief, floarea pare plată. Este de apreciat că nu ai centrat-o, dar este prea înghesuită în colţ şi are extremităţi care se termină în afara cadrului; ar fi fost de preferat

să nu se întâmple aşa. Fundalul realizează într-adevăr separarea subiectului, dar este prea şters şi nu se complementează cromatic în niciun fel cu floarea. Subiectului îi lipseşte estetica aceea care să îl facă memorabil, să te facă să exclami – “ce floare frumoasă, bine că ai imortalizat-o” – pentru simplul fapt că este prea comună; oricine poate privi orice lalea în acelaşi mod în care apare în cadru.

Iţi recomand să cauţi imagini populare cu flori pe fotolitera sau pe alte situri de fotografie de artă sau chiar comercială (stock images) pentru a vedea ce anume înseamnă o imagine reuşită cu o floare (cu o lalea). Săptămâna aceasta Dragoş a postat o serie frumoasă aici: http://www.fotolitera.ro/fotolitera.php?id=18469

PRO: Focalizare

CON: Subiect inestetic, flash direct (dull lights, harsh shadows), subiect tăiat

Poate fi şi rândul tău! Trimite o imagine sau link către o imagine de a ta pe blog@fotolitera.ro cu subiectul “Randul meu” şi într-o joi o poţi găsi aici comentată pe larg!

Suntem puşi faţă în faţă cu o combinaţie între peisaj şi arhitectură (de tip urban). Da, este un peisaj, indiferent de criteriu. Focus la infinit, elemente vizualizate în ansamblu, subiect concret aproape inexistent. În ciuda liniilor agresive, mişcarea nu acaparează atenţia privitorilor. Doar motociclistul rupe puţin ritmul, dar prea timid şi greu de observat pentru a îşi asuma rolul de subiect. Subiectul constă de departe în masivitatea, robusteţea şi răceala oraşului modern. E acolo, albastru, livid, te loveşte din prima privire.

Imaginea mai face parte dintr-o categorie mai puţin comună – cea a fotografiilor bogate şi chiar foarte bogate în detalii. Keep it simple e undeva pe altă planetă prin galaxie, această imagine provocând o adevarată indigestie ochiului şi nu spun nimic cu intenţia de conotaţie negativă! Este genul de imagine care ar face un tablou alb-negru de 5 metri pe 3 într-un apartament foarte spaţios sau într-o sală mare de aşteptare. Nu este o imagine relaxantă, ci una care te provoacă, care te ţine ocupat şi îţi consumă energia.

PRO: spaţiu larg, modernism, nuanţe reci, în ton cu starea imaginii

CON: tonuri uşor cam forţate (lipsă high-lights pe histogramă)

Poate fi şi rândul tău! Trimite o imagine sau link către o imagine de a ta pe blog@fotolitera.ro cu subiectul “Randul meu” şi într-o joi o poţi găsi aici comentată pe larg!

Trust de Alice Drogoreanu

Avem în faţă o imagine bidimensională şi nu ma refer la fotografie ca suport, ci şi precum conţinut. Poate şi de aceea am catalogat-o ca fiind modernă. Nu perspectiva interesează, ci combinaţia de linii în plan. Şi eu am şi poate mulţi dintre voi aţi avut odată în casă un astfel de scaun. În imaginea ta scaunul se umple de lirism. E un cadru eminamente static sau mai bine zis liniştitor ca dinamism.

Am văzut că ai denumit-o “Trust” (Încredere). Aici m-ai prins, pentru că am văzut titlul înainte să observ lacătul. Dacă ai vrut ca imaginea să transmită asta, nu cred că a reuşit, nu stă în faţă decât după ce o treci mai bine prin filtrul minţii. Tot în fundal par a fi rămase şi florile care s-au făcut tot târziu remarcate. Sunt chiar uimit cum am uitat de toate aceste detalii, fiind fascinat de cromatica, de linii şi de scaun.

Înclinarea dulapului creează nelinişte, iar bordura din stânga echilibrează insuficient o compoziţie care pleacă la vale spre dreapta. Dar dacă aşa le-a aşezat bunica..

Imaginea e o combinaţie de natură moartă cu studiu de formă şi culoare. Cromatica este foarte caldă şi simplă. Se potriveşte de minune cu florile şi realizează o atmosferă specială, adevăratul subiect al imaginii. Felicitări!

PRO: cromatică, linii, dispensarea de perspectivă, decor

CON: echilibrul geometric, poate ambiguitatea mesajului

Poate fi şi rândul tău! Trimite o imagine sau link către o imagine de a ta pe blog@fotolitera.ro cu subiectul “Randul meu” şi într-o joi o poţi găsi aici comentată pe larg!

Nu ştiu dacă Raluca a fost sau nu influenţată la trimiterea imaginii, dar seamană foarte mult cu cea din săptămâna trecută, aşa că mi se poate întâmpla să o discut prin comparaţie. Întâi voi recunoaşte că întotdeauna mi s-a părut că portretele cu chipul ascuns sau parţial ascuns au ceva aparte.  Poate si fiindcă am observat foarte mult acest aspect la portretele tematica semnate Alex Gâlmeanu din colecţia sa de portrete ale vedetelor. La tine observ ceva cu totul subtil – personajul principal are privirea ascunsă de o pălărie albă – de departe elementul cel mai strălucitor şi mai pregnant în imagine. Precum în unele competiţii se acordă titlul de “jucătorul meciului”, aşa aş denumi în imaginea tat acest aspect mărunt, dar de efect, surprins în postura bărbatului.

Un alt plus îl constituie starea dinamică a imaginii – paralela între personaj şi bucata de coloană din dreapta. Ambii dau impresia că prezintă caracter dinamic (bolovanul, ca şi omul, nu a stat acolo dintotdeauna), dar de fapt sunt de neclintit în scena surprinsă.

Conversia alb-negru este puţin neobişnuită. Nu ştiu cum arăta originalul şi cum arată pe alte monitoare, dar am senzaţia că duce o lipsă de high-tones şi prea multe tonuri neutre. Acolo unde lumina cade, indiferent de culoarea mediului, de obicei rezultă şi mici reflexii albe. Acolo unde soarele a lovit pantalonii, trebuia să îi albească aproape de-a binelea, nu să scoată un gri. Ştiu că unii cârcotaşi ar fi obiectat că e imaginea arsă, dar arsura “e bună” cum spunea o reclamă despre murdărie când discutăm de lumina solară. Nu pot fi evitate astfel de zone şi sunt perfect naturale dacă ne gândim că şi retina le interpretează similar. Fără să părăsim subiectul, aş fi umblat la “Levels” ca să trag puţin de histogramă spre dreapta.

Revenind la al doilea plus, tot eu o să anexez şi o critică la aprecierea mea – ideea aceasta de paralelism face un apel mai mare la raţiune. Pariez că mulţi privitori nici nu remarcă ideea aceasta. În general nu e în regulă ca subiectul să aibă cea paralel în imagine care să rivalizeze precum atenţie fiindcă supunem mintea şi ochii la o pendulare continuă între cei doi competitori pentru atenţia în imagine. Pe de altă parte, nici nu ţi-aş fi recomandat să insişti pe acest subiect; ar fi devenit un clişeu, cum deseori este tratată antiteza în fotografie (stînga rău, dreapta bine, aceeaşi scenă, un fel de before and after din reclamele la detergenţi). Poziţionarea elementelor din imagine este atât de subtilă pe cât e nevoie.

Pros: subiect, subtilitate artistică, fineţe

Cons: distribuţia tonurilor (a histogramei)

Poate fi şi rândul tău! Trimite o imagine sau link către o imagine de a ta pe blog@fotolitera.ro cu subiectul “Randul meu” şi într-o joi o poţi găsi aici comentată pe larg!

Abia după o privire mai îndelungată am recunoscut cu adevărat ineditul acestui instantaneu – “omul străzii” ţine o carte în mână din care citeşte, deşi cine ştie cât timp a trecut de când a mâncat ultima masă adevărată. Problema constă în poziţionare şi spaţiu ocupat în cadru. Înţeleg că ţi-ar fi fost dificil să te apropii de el, nu sunt uşor de realizat portretele necunoscuţilor. Trebuie să recunosc că dacă nu aş fi văzut cartea (deşi cam târziu ce-i drept) conţinutul nu m-ar fi impresionat prea mult, ar fi fost încă o imagine cu homeless people care face apel la sentimentul nostru de milă şi compasiune.

Un alt motiv pentru care subiectul nu iese suficient de mult în evidenţă îl constituie lumina şi tonurile – articolele lui vestimentare sunt închise la culoare şi, în plus, este într-un spaţiul mai prost luminat decât restul cadrului. Soarele a fost prea puternic pentru cât aveai nevoie şi dintr-o direcţie nefericită care ţi-a ars pietrele din dreapta. Îmi plac în schimb siluetele stilizate ale copacilor care completează foarte bine framingul.

PRO: subiect, framing, contrast compoziţional fundal – subiect

CON: lumină, distanţă faţă de subiect

Poate fi şi rândul tău! Trimite o imagine sau link către o imagine de a ta pe blog@fotolitera.ro cu subiectul “Randul meu” şi într-o joi o poţi găsi aici comentată pe larg!